În privința banilor și a bunurilor, Biblia este uneori radicală, chiar șocantă. Când venim la Scriptură, venim pentru mângâiere, nu pentru a ne fi pusă sub semnul întrebării viziunea asupra lumii, nu-i așa? Dumnezeu să vorbească despre dragoste și har, doar despre atât, mulțumim frumos! Iar despre bani și bunuri să vorbim noi — și apoi să facem cu ele ce dorim.

Să fim sinceri: mulți dintre noi asta ar spune!

Unii credincioși își pun unii altora întrebări dificile: „Petreci timp în Cuvânt? Îți mărturisești credința? Îți păzești curăția trupească?” Totuși, cât de des ne întrebăm: „Reușești să-ți învingi înclinația spre materialism?” Sau: „Mai arunci câte o privire la revistele și site-urile acelea îmbietoare? Știi tu, cele care te ademenesc să fii lacom?”

Oamenii vorbesc mai ușor chiar și despre ispitele și căderile lor de natură sexuală decât despre lupta cu materialismul, care pare să fie ultima redută. Unele biserici vorbesc despre cum să scapi de datorii. Salut această inițiativă. Dar poți să nu ai nicio datorie și totuși să fii zgârcit și dominat de lăcomie. Nu trebuie să învățăm cum să fim materialiști mai eficienți; trebuie să ne pocăim de materialism și să devenim buni administratori.

Isus ne cunoaște bine și vede ce este în inimile noastre. El nu le cere tuturor ucenicilor să renunțe la tot. Însă, da, ne cere să facem ceea ce este necesar pentru a rupe puterea pe care banii și bunurile o au asupra noastră, pentru a fi liberi să trăim sub autoritatea Lui. El ne cere tuturor să îndepărtăm din centrul inimii noastre toate comorile secundare și să-I dăm Lui locul suprem. Dacă există ceva sau cineva pe care îl prețuim mai mult decât pe Isus, atunci nu suntem ucenicii Lui.

Felul în care ne folosim banii nu doar arată unde ne este inima. Potrivit lui Isus, el determină și încotro se îndreaptă inima noastră. Dacă inima noastră este acolo unde se află comoara noastră (Matei 6:19–21), atunci când ne mutăm comoara în altă parte, inima noastră o urmează. Acesta este un adevăr extraordinar. Dacă vreau ca inima mea să fie într-un anumit loc, trebuie să-mi investesc banii acolo.

Când oamenii l-au întrebat pe Ioan Botezătorul ce trebuie să facă pentru a aduce roade vrednice de pocăința lor, el le-a spus să împartă cu cei săraci hainele și hrana lor. Apoi i-a îndemnat pe vameși să nu ceară mai mult decât li s-a poruncit să ia și să nu-și însușească bani pe nedrept. În cele din urmă, le-a spus ostașilor să nu stoarcă bani de la nimeni prin amenințări, să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu lefurile lor (Luca 3:7–14).

Nimeni nu-l întrebase pe Ioan despre bani și bunuri. Și totuși, răspunsurile au arătat că Ioan nu putea vorbi despre schimbarea lăuntrică fără să vorbească și despre felul în care oamenii își folosesc bunurile materiale.

Dacă Ioan Botezătorul ne-ar vizita astăzi, ce concluzii ar trage despre atitudinea și comportamentul nostru față de bani și bunuri? I-ar dovedi suficient faptele noastre că suntem adevărați urmași ai lui Isus? Sau ne-ar vedea ca pe niște materialiști ai acestei lumi, doar botezați?

Tricia Mayer, director executiv la Microsoft, mi-a scris: „Administrarea responsabilă este viața creștină. Ea înseamnă felul în care folosim fiecare resursă care ne este încredințată, fiecare zi în care trăim pe pământ și fiecare relație pe care o avem. Sarcina dificilă a administrării este să mobilizăm disciplina și voința necesare pentru a gestiona copilul-problemă numit bani.”

Administratorul este cel căruia i se încredințează avere sau bunuri care nu îi aparțin. El are responsabilitatea de a le administra în interesul proprietarului și potrivit voinței acestuia. Dumnezeu ne-a dat viață, timp, talente, bani, bunuri, familie și harul Său. În toate aceste lucruri, El evaluează felul în care administrăm ceea ce ne-a fost încredințat.

Administratorul primește de la proprietar resurse suficiente și autoritatea de a-și îndeplini responsabilitățile stabilite. În privința administrării financiare, Dumnezeu nu ne-a dat o listă standard de bifat, ci Cuvântul Său, care conține principii de bună administrare financiară — principii care necesită reflecție și discernământ. Administratorul responsabil Îl caută pe Proprietar pentru călăuzire. Pentru aceasta este nevoie de o înțelepciune și o înțelegere mult peste a noastră. Scriptura spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată” (Iacov 1:5).

Îți dorești cu adevărat înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în luarea deciziilor dificile de administrare (și în cercetarea propriei inimi)? Atunci cere. El nu te va lăsa în întuneric. Ți-a dat Cuvântul Său și Duhul Său ca să te călăuzească.

• „Ci adu-ți aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi,
  ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi.” (Deuteronomul 8:18)
• „Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță.” (1 Samuel 2:7)
• „De la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, [...].” (1 Cronici 29:12)

Să administrezi înseamnă să trăiești în lumina acestor adevăruri. Înseamnă să trăiești știind că ești administratorul, nu proprietarul lucrurilor pe care ți le-a încredințat Dumnezeu pentru o scurtă perioadă. Felul în care administrăm banii și bunurile materiale arată cine credem noi cu adevărat că este proprietarul lor – Dumnezeu sau noi.

John Wesley s-a gândit la patru întrebări care să ajute la luarea deciziilor privind modul în care ne cheltuim banii. Observați cum ultimele trei decurg direct din prima:

• Când cheltuiesc acești bani, mă comport ca și cum aș fi proprietarul lor sau ca un
  administrator al Domnului?
• Ce pasaj din Scriptură îmi cere să cheltuiesc acești bani în felul acesta?
• Pot oferi această achiziție ca pe o jertfă adusă Domnului?
• Mă va răsplăti Dumnezeu pentru această cheltuială la învierea celor drepți?

Dacă credem cu adevărat că Dumnezeu este proprietarul a tot, nu ar trebui să-L întrebăm în mod constant: „Ce vrei să fac cu banii Tăi și cu bunurile Tale?” Și nu ar trebui să fim deschiși la posibilitatea ca El să ne ceară să dăm părți mari din ceea ce Îi aparține celor care au nevoi mai mari decât noi?

Am vorbit cu un om care citise The Treasure Principle, cartea mea despre dărnicie. El deține o afacere profitabilă și crede, pentru prima dată, că înțelege de ce Dumnezeu l-a binecuvântat financiar. Nu pentru ca el să conducă mașini mai bune sau să locuiască într-o casă mai frumoasă, ci ca să dea din aceste resurse pentru a clădi Împărăția lui Dumnezeu. I-am vorbit despre mai multe organizații misionare și proiecte pro-viață, precum și despre moduri de a-i ajuta pe creștinii persecutați. Mi-ar fi plăcut să-i fi putut auzi entuziasmul din glas în timp ce pleca hotărât să lichideze mai multe bunuri pământești și să-și lărgească radical portofoliul de investiții veșnice!

Omul acesta s-a ținut de hotărârea lui și, de-a lungul anilor, a dăruit din ce în ce mai mult. Nu o face cu reticență sau sub povara vinovăției. A fost eliberat din robia materialismului și este încântat că s-a aliniat cu ceea ce contează cu adevărat. Este asemenea omului care găsește o comoară de neprețuit ascunsă într-o țarină: „Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea” (Matei 13:44). Îl compătimim noi pe acest om pentru sacrificiile lui? Nu! Îl invidiem pentru comoara lui și pentru bucuria lui.

Dacă Dumnezeu îți vorbește, ascultă. Nimic nu trece mai repede decât clipa în care adevărul îți atinge inima. Nu amâna niciodată să pui în practică ceea ce știi că trebuie să faci. Când vom sta înaintea tronului Său, va fi prea târziu să ne întoarcem și să recuperăm o viață de oportunități irosite. Privind în ochii lui Hristos, comoara noastră, vom înțelege exact cum ar fi trebuit să trăim. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca să nu fie nevoie să așteptăm moartea pentru a afla acest lucru. Și ne-a dat Duhul Său pentru a ne da puterea să trăim astfel chiar acum.

What Is Eternity-Minded Stewardship?

Concerning money and possessions, the Bible is sometimes extreme, sometimes shocking. When we come to Scripture, it’s for comfort, not for assaults against our worldview, right? Let God talk about love and grace, thank you. Let us talk about money and possessions—then do with them whatever we please.

Were we honest, that’s what many of us would say.

Some believers ask each other tough questions: “Have you been spending time in the Word? Sharing your faith? Guarding your sexual purity?” Yet how often do we ask, "Are you winning the battle against materialism?” Or, "Have you been peeking at those tempting magazines and websites? You know, the ones that entice you to greed?”

People are more open even about their sexual struggles than about battling materialism, which may be the final frontier. Some churches do talk about getting out of debt. I applaud that. But you can be debt free and still be stingy and greedy. We don’t need to become smarter materialists; we need to repent of materialism and become smart stewards.

Jesus sees our hearts and knows us well. He doesn’t call all disciples to give away everything. He does call us to take radical action that breaks our bondage to money and possessions, freeing us to live under His lordship. He calls all of us to dethrone all secondary treasures in order to elevate Him as our primary treasure. If we value anything or anyone more than we value Jesus, we are not His disciples.

What we do with our money doesn’t simply indicate where our heart is. According to Jesus, it determines where our heart goes. If our heart is where our treasure is (Matthew 6:19-21), then when we move our treasure somewhere else, our heart follows. This is a remarkable truth. If I want my heart somewhere, I need to put my money there.

When people asked John the Baptist what they should do to bear the fruit of repentance, he told them to share their clothes and food with the poor. Then he instructed tax collectors not to collect and pocket extra money. Finally, he told soldiers not to extort money and accuse falsely, and to be content with their wages (Luke 3:7-14).

No one had asked John about money and possessions. Yet his answers showed that John couldn’t talk about spiritual change without addressing how people handle material things.

If John the Baptist were to visit us today, what conclusions would he draw about our attitudes and actions toward money and possessions? Would the evidence convince him we are true followers of Jesus? Or would he see us as baptized versions of the world’s self-preoccupied materialists?

Microsoft executive Tricia Mayer wrote me, “Stewardship is the Christian life. It is about what we do with every resource given to us, every day we walk the earth, and every relationship we have. The difficult task of stewardship is mustering the discipline and will to manage the problem child called money.”

A steward is entrusted with wealth or property that does not belong to him. It’s his responsibility to manage that wealth in the best interests of, and according to the stated wishes of, the owner. God has given us life, time, talents, money, possessions, family, and His grace. In each case He evaluates what we do with what He’s entrusted to us.

The steward is granted by the owner sufficient resources and the authority to carry out his designated responsibilities. When it comes to financial stewardship, God hasn’t handed us a standardized checklist to mark off. Rather, He has provided us His Word with principles for effective financial stewardship—principles we have to wrestle with. A responsible steward consults the Owner, seeking His direction. This requires insight and wisdom far beyond our own. Scripture says, “If any of you lacks wisdom, he should ask God, who gives generously to all without finding fault” (James 1:5).

Do you truly desire God’s wisdom and empowerment in making difficult stewardship decisions (and evaluating your own heart)? Then ask. He won’t leave you in the dark. He has given you His Word and His Spirit to guide you.

• And you shall remember the LORD your God, for it is He who gives you power to get wealth (Deuteronomy 8:18).
• The LORD makes poor and makes rich; He brings low and lifts up (1 Samuel 2:7).
• Both riches and honor come from You, and You reign over all (I Chronicles 29:12).

Stewardship is living in the light of these truths. It’s living with the awareness that we are managers, not owners, of what God has entrusted to us for this brief season. How we handle money and possessions demonstrates who we really believe is their true owner—God or us.

John Wesley offered four questions to help decide how to spend money. Notice how the last three flow directly out of the first one:

• In spending this money, am I acting as if I owned it, or am I acting as the Lord’s trustee?
• What Scripture requires me to spend this money in this way?
• Can I offer up this purchase as a sacrifice to the Lord?
• Will God reward me for this expenditure at the resurrection of the just?

If we really believe God is the owner of everything, shouldn’t we regularly be asking Him, “What do you want me to do with your money and your possessions?” And shouldn’t we be open to the possibility that He may want us to share large portions of His assets with those whose needs are greater than ours?

I spoke with a man who’d read The Treasure Principle, my book on giving. He owns a profitable business and believes for the first time that he knows why God has blessed him financially. It’s not so he can drive nicer cars and live in a nicer house. It’s to give it to build God’s kingdom. I told him about several different missions groups and prolife projects, and ways to help persecuted Christians. I wish you could have heard the excitement in his voice as he walked away determined to liquidate more earthly assets and dramatically expand his eternal investment portfolio!

This man followed through, and has given more and more over the years. He isn’t reluctant and guilt-ridden. He’s been liberated from material bondage, and is thrilled to have gotten onboard with what matters! He’s like the man who finds priceless treasure hidden in the field, “Then in his joy he goes and sells all that he has and buys that field” (Matthew 13:44). Do we pity the man for his sacrifices? No! We envy him both for his treasure and his joy.

If God is speaking to you, listen. Nothing’s more fleeting than the moment of conviction. Never procrastinate obedience. Once we stand before His throne, it will be too late to go back and reclaim a lifetime of squandered opportunities. Gazing into the eyes of the Christ we treasure, we’ll know exactly how we should have lived. God has given us His Word so we don’t have to wait to die to find out. And He’s given us His Spirit to empower us to live that way now.