Un lucru șocant s-a întâmplat printre creștinii moderni din lumea occidentală. Mulți dintre noi gândim și ne comportăm în mod obișnuit ca și cum nu ar exista veșnicie — sau ca și cum ceea ce facem în viața aceasta de acum nu ar avea nicio legătură cu veșnicia.
Tendințele astăzi sunt să nu mai dăm atenție viitorului nostru în veșnicie (cui îi mai pasă de „fericirea de apoi”?), ci circumstanțelor prezente, ca și cum lumea în care trăim acum ar fi casa noastră. Însă Scriptura ne spune că gândul la ce vom face în veșnicie trebuie să prevaleze și să ne influențeze modul în care ne trăim viața aici, până în cele mai mici detalii, de la cuvintele pe care le rostim până la lucrurile pe care le facem (Iacov 2:12; 2 Petru 3:11-12).
Să ne asigurăm că ne reamintim astăzi — și în fiecare zi — „lucrul cel adevărat”. Iată șase adevăruri veșnice de ținut minte:
- Există doar două destinații veșnice — Cerul sau Iadul — iar eu și fiecare persoană pe care o cunosc vom ajunge într-una dintre ele.
Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)
Atât Cerul, cât și Iadul își fac simțită prezența încă din lumea aceasta — o lume de trecere care duce direct spre un loc sau spre celălalt. Lucrurile cele mai frumoase care ni se pot întâmpla pe Pământ sunt anticipări ale Raiului; lucrurile cele mai groaznice care ni se pot întâmpla aici sunt anticipări ale Iadului. Pentru creștini, aceasta este singura viață în care vor gusta ceva din suferința Iadului. Pentru cei necredincioși, aceasta este singura viață în care vor gusta ceva din bucuria Cerului.
Alegerea cu care ne confruntăm în viața aceasta este, în același timp, extraordinară și cutremurătoare. Dacă știm cu siguranță că există doar două destinații veșnice posibile, n-ar trebui oare ca orice om să fie gata să facă orice pentru a evita Iadul și a ajunge în Cer? Și totuși, prețul a fost deja plătit. „Căci ați fost cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6:20). Prețul plătit a fost exorbitant — sângele vărsat al Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos.
Gândește-te la acest lucru uimitor: Dumnezeu a hotărât că ar prefera să poarte El pedeapsa noastră în locul nostru, decât să trăiască în Cer fără noi. El ne dorește atât de mult să nu ajungem în Iad, încât a plătit un preț îngrozitor pe cruce, ca noi să nu fim nevoiți să-l plătim.
Nu toate drumurile duc la Cer. Doar unul duce: Isus Hristos. El a spus: „Nimeninu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Toate celelalte drumuri duc spre Iad. Realitatea Iadului ar trebui să ne frângă inimile, să ne aducă în genunchi și să ne trimită la ușile celor care nu-L au pe Hristos.
- Lumea aceasta (așa cum este acum) nu este casa mea, iar tot ce este în ea va fi mistuit, rămânând doar ceea ce este veșnic.
În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, [...]? (2 Petru 3:10-12)
Pământul a fost afectat de păcatul nostru (Geneza 3:17). De aceea, pământul așa cum este acum (sub blestem) nu este casa noastră. Lumea așa cum a fost și așa cum va fi este casa noastră. Suntem pelerini în viața aceasta, nu pentru că nu vom avea niciodată o casă pe pământ, ci pentru că locuința noastră veșnică nu este în prezent pe Pământ. A fost și va fi, dar nu este acum.
Dumnezeu spune că pământul de acum va fi mistuit de foc (2 Petru 3:10). Pavel spune că focul sfințeniei lui Dumnezeu va mistui tot ceea ce am construit noi din lemn, fân și trestie. Dar El ne spune și că există ceva ce va rezista focului și va trece în cerurile noi și pământul cel nou — lucrările asemănătoare aurului, argintului și pietrelor prețioase (1 Corinteni 3:12).
Ce rămâne pentru veșnicie? Nu rămân mașina, casa, diplomele, trofeele sau afacerea ta. Pentru veșnicie rămâne fiecare lucrare de slujire făcută celor în nevoie, fiecare bănuț oferit pentru a-i hrăni pe cei flămânzi, fiecare pahar cu apă rece dat celui însetat, fiecare contribuție la misiunile de evanghelizare, fiecare rugăciune pentru cei aflați în nevoie, fiecare efort depus pentru răspândirea Evangheliei și fiecare clipă dedicată îngrijirii copiilor scumpi — inclusiv când i-ai legănat ca să adoarmă și le-ai schimbat scutecele. Biblia spune că în veșnicie vom secera ceea ce am semănat în viața aceasta (Galateni 6:7–8).
- Alegerile și faptele mele din viața aceasta au un impact direct atât asupra lumii de acum, cât și asupra vieții viitoare.
Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:12)
Ceea ce facem noi în viața aceasta are o importanță veșnică. Noi nu vom mai avea nicio altă ocazie ca, prin rugăciune, să-L determinăm pe Dumnezeu să-Și întindă mâna să vindece un suflet care suferă, să-L mărturisim pe Hristos celor ce pot fi salvați din iad, să ne îngrijim de cei bolnavi, să le oferim celor înfometați o masă, să-i mângâiem pe muribunzi, să-i salvăm pe copiii încă nenăscuți, să traducem Scriptura, să ducem Evanghelia la oameni care n-au auzit de ea, să contribuim la lucrarea Împărăției lui Dumnezeu, să ne deschidem casele sau să împărțim din hainele și mâncarea noastră și celor săraci și nevoiași.
Când privim ziua de astăzi în lumina veșniciei care ne stă înainte, chiar și alegerile mici capătă o importanță uriașă. Faptul că aleg astăzi să citesc Biblia, să mă rog, să merg la biserică, să-mi mărturisesc credința și să dăruiesc din ceea ce am — lucruri pe care le pot face nu prin puterea firii mele, ci prin harul și puterea Duhului Său — are consecințe veșnice, nu doar pentru alte suflete, ci și pentru al meu.
- Viața mea este cercetată de Dumnezeu, Singurul înaintea căruia trăiesc cu adevărat, iar singura evaluare a vieții mele care va conta în cele din urmă este a Lui.
Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. (Romani 14:12)
Întreabă-te dacă trăiești pentru aprobarea acestei lumi sau pentru aprobarea lui Isus. Apoi întreabă-te: „La sfârșit, înaintea cui voi sta la judecată?” Suntem chemați să ne trăim viața înaintea Singurului care contează cu adevărat. Aprobarea Lui este singura care are greutate. Dacă scopul nostru este să-i auzim pe oameni spunând „Bravo!”, atunci nu vom trăi în așa fel încât să auzim asta de la El.
Ar trebui să ne reamintim ce spune Biblia despre a fi „nebuni” pentru Hristos (1 Corinteni 1:18–31; 4:8–13). Întrebarea nu este dacă vom fi considerați nebuni — acest lucru este sigur — ci când și în ochii cui vom fi priviți astfel. Mai bine să fim priviți ca „nebuni” acum, în ochii oamenilor — chiar și ai altor creștini — decât să fim considerați „nebuni” pentru totdeauna înaintea Singurului a cărui părere contează cu adevărat.
- Dumnezeu este suveran și pot avea încredere că El face ca toate lucrurile — chiar și cele mai dificile — să lucreze împreună spre bine în viața mea.
De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Romani 8:28)
Într-o lume care geme sub povara suferinței și a răului, preocuparea principală a lui Dumnezeu
este să-Și formeze copiii după chipul lui Hristos. El lucrează tocmai prin împrejurările grele ale vieții noastre pentru a dezvolta în noi asemănarea cu Hristos. Putem avea încredere că orice încercare pe care El a îngăduit-o în viața noastră a fost trecută prin mâinile Tatălui, prin înțelepciunea și dragostea Lui.
Poate cel mai mare test al faptului că noi, cei care Îl urmăm pe Hristos, credem cu adevărat adevărul din Romani 8:28 este să ne gândim la cele mai grele lucruri care ni s-au întâmplat vreodată și apoi să ne întrebăm dacă credem că Dumnezeu le va folosi, într-un fel, spre binele nostru la final. Biblia afirmă acest lucru în mod clar. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de credincioșia Lui în această privință, mai mult decât în oricare altă promisiune pe care a făcut-o. De aceea, prin credință, să ne încredem în El astăzi, știind că în veșnicie vom privi în urmă și vom vedea cât de adevărate au fost, de fapt, cuvintele din Romani 8:28!
- Locuința mea veșnică va fi Noul Pământ, unde Îl voi vedea și mă voi bucura de Dumnezeu și Îl voi sluji ca ființă înviată, într-o societate umană înviată.
Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
(2 Petru 3:13)
Este viața înviată într-o lume înviată, alături de Hristos Cel înviat și de poporul Său înviat, dorința și nădejdea ta de fiecare zi? Face acest adevăr parte din Evanghelia pe care o vestești altora? Pavel spune că învierea morților este nădejdea în care am fost mântuiți. Ea va fi desăvârșirea plină de slavă a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu, începută la nașterea noastră din nou. Va însemna sfârșitul deplin al oricărui păcat care ne desparte de Dumnezeu. Eliberați de păcat și de toate consecințele lui, prin înviere vom putea trăi cu Dumnezeu, Îl vom vedea și ne vom bucura de părtășia Lui neîntreruptă pentru totdeauna, fără ca nimic să mai stea vreodată între noi și El.
Six Eternal Truths to Remember Each Day
A startling thing has happened among modern Christians in the western world. Many of us habitually think and act as if there is no eternity—or, as if what we do in this present life has no bearing on eternity.
The trend today is to focus not on our eternal future (who cares about the “sweet bye and bye”?) but our present circumstances, as if this world were our home. Yet Scripture states the reality of our eternal future should dominate and determine the character of our present life, right down to the words we speak and the actions we take (James 2:12; 2 Peter 3:11–12).
Let’s be sure to remind ourselves today—and every day—of “the real thing.” Here are six eternal truths to remember:
1. There are only two eternal destinations—Heaven or Hell—and I and every person I know will go to one or the other.
Enter through the narrow gate. For wide is the gate and broad is the road that leads to destruction, and many enter through it. But small is the gate and narrow the road that leads to life, and only a few find it (Matthew 7:13–14).
Both Heaven and Hell touch Earth—an in-between world leading directly into one or the other. The best of life on Earth is a glimpse of Heaven; the worst of life is a glimpse of Hell. For Christians, this present life is the closest they will come to Hell. For unbelievers, it is the closest they will come to Heaven.
The reality of the choice that lies before us in this life is both wonderful and awful. Given the certainty of our two possible destinations, shouldn’t every person be willing to pay any price to avoid Hell and go to Heaven? And yet, the price has already been paid. “You were bought at a price” (1 Corinthians 6:20). The price paid was exorbitant—the shed blood of God’s Son, Jesus Christ.
Consider the wonder of it: God determined that He would rather go to Hell on our behalf than live in Heaven without us. He so much wants us not to go to Hell that He paid a horrible price on the cross so that we wouldn’t have to.
All roads do not lead to Heaven. Only one does: Jesus Christ. He said, “No one comes to the Father except through me” (John 14:6). All other roads lead to Hell. The reality of Hell should break our hearts and take us to our knees and to the doors of those without Christ.
2. This world (as it is now) is not my home and everything in it will burn, leaving behind only what’s eternal.
The heavens will disappear with a roar; the elements will be destroyed by fire, and the earth and everything done in it will be laid bare. Since everything will be destroyed in this way, what kind of people ought you to be? You ought to live holy and godly lives as you look forward to the day of God and speed its coming (2 Peter 3:10–12).
Earth has been damaged by our sin (Genesis 3:17). Therefore, the earth as it is now (under the Curse) is not our home. The world as it was, and as it will be, is our home. We are pilgrims in this life, not because our home will never be on Earth, but because our eternal home is not currently on Earth. It was and it will be, but it’s not now.
God says this present earth will be consumed by fire (2 Peter 3:10). Paul says the fire of God’s holiness will consume whatever we’ve done that amounts to wood, hay, and straw. But he tells us there’s something that will survive the fire and go right into the new heavens and new earth—works of gold, silver, and precious stones (1 Corinthians 3:12).
What will last for eternity? Not your car, house, degrees, trophies, or business. What will last for eternity is every service to the needy, every dollar donated to feed the hungry, every cup of cold water given to the thirsty, every investment in missions, every prayer for the needy, every effort spent in evangelism, and every moment caring for precious children—including rocking them to sleep and changing their diapers. The Bible says we’ll reap in eternity what we’ve planted in this life (Galatians 6:7–8).
3. My choices and actions in this life have a direct influence on the world and the life to come.
Behold, I am coming soon, bringing my recompense with me, to repay everyone for what he has done (Revelation 22:12).
What we do in this life is of eternal importance. You and I will never have another chance to move the hand of God through prayer to heal a hurting soul, share Christ with one who can be saved from hell, care for the sick, serve a meal to the starving, comfort the dying, rescue the unborn, translate the Scriptures, bring the gospel to an unreached people group, further God’s kingdom, open our homes, or share our clothes and food with the poor and needy.
When we view today in light of the long tomorrow, the little choices become tremendously important. Whether I read my Bible today, pray, go to church, share my faith, and give my money—actions graciously empowered not by my flesh but by His Spirit—is of eternal consequence, not only for other souls, but for mine.
4. My life is being examined by God, the Audience of One, and the only appraisal of my life that will ultimately matter is His.
So then each of us will give an account of himself to God (Romans 14:12).
Ask yourself whether you are living for the approval of this culture, or for the approval of Jesus. Then ask yourself, “In the end whose judgment seat will I stand before?” We are to live out our lives before the Audience of One. His approval is the one that matters. If our goal is to hear others say, “Well done,” we won’t do what we need to do to hear Him say it.
We should remind ourselves of what the Bible says about being fools for Christ (1 Corinthians 1:18–31; 4:8-13). The question is not whether we will be seen as fools—that part is certain—but when and to whom we will be seen as fools. Better to be seen as fools now in the eyes of other people—including other Christians—than to be seen as fools forever in the eyes of the Audience of One.
5. God is sovereign, and I can trust that He is working all things—including the most difficult things—in my life together for good.
And we know that for those who love God all things work together for good, for those who are called according to his purpose (Romans 8:28).
In the midst of a world that groans under suffering and evil, God’s main concern is conforming His children to the image of Christ. And He works through the challenging circumstances of our lives to help develop that Christlikeness in us. We can be assured that whatever difficulty He has allowed in our lives has been Father-filtered, through His fingers of wisdom and love.
Perhaps the greatest test of whether we who are Christ’s followers believe the truth of Romans 8:28 is to identify the very worst things that have ever happened to us, then to ask whether we believe God will in the end somehow use those things for our good. The Bible is emphatic that He will. We have no reason to think He’ll be any less trustworthy concerning this than with any other promise He has made. By faith let’s trust Him today that in eternity we’ll look back and see, in retrospect, how Romans 8:28 was absolutely true!
6. My ultimate home will be the New Earth, where I will see and enjoy God and serve Him as a resurrected being in a resurrected human society.
But according to his promise we are waiting for new heavens and a new earth in which righteousness dwells (2 Peter 3:13).
Is resurrected living in a resurrected world with the resurrected Christ and his resurrected people your daily longing and hope? Is it part of the gospel you share with others? Paul says that the resurrection of the dead is the hope in which we were saved. It will be the glorious climax of God’s saving work that began at our regeneration. It will mark the final end of any and all sin that separates us from God. In liberating us from sin and all its consequences, the resurrection will free us to live with God, gaze on Him, and enjoy His uninterrupted fellowship forever, with no threat that anything will ever again come between us and Him.
